Drama-terapia: cartea de vizita

Drama terapia este folosirea tehnicilor de teatru pentru a facilita creșterea personală și pentru a promova sănătatea mintală. Drama terapia este utilizat într-o mare varietate de formate, inclusiv spitale, școli, centre de sănătate mintală, închisori și in mediul de afaceri. Terapia prin dramă, ca formă de “terapie expresivă” (cunoscută și sub numele de terapii artistice creative) există în multe forme și poate fi aplicabilă persoanelor, cuplurilor, familiilor și grupurilor.

Istoricul drama-terapiei

Utilizarea modernă a proceselor dramatice și a teatrului ca intervenție psihoterapeutică a început odată cu dezvoltarea psihodramei de către Dr. Jacob L. Moreno. Domeniul s-a extins pentru a permite mai multe forme de intervenții teatrale ca psihoterapie, inclusiv jocuri de rol, teatru, jocuri dinamice de grup, mima, păpuși și alte tehnici de improvizație.

Fundamentul teoretic al drama-terapiei constă în teatru, psihologie, psihoterapie, antropologie, joc, precum și procese interactive și creative. În cartea sa, “Drama ca terapie: teorie, practică și cercetare”, Phil Jones descrie apariția folosirii intenționate a teatrului ca terapie in trei variante. În primul rând exista o lungă istorie a teatrului ca o forță de vindecare, cu rădăcini vechi în ritualurile de vindecare ale diferitelor societăți. Legătura dintre teatru și vindecarea psihologică a societății, dar si  a individului, a fost pentru prima oară recunoscută în mod oficial de Aristotel, care a fost inițiatorul termenului “catharsis”. În al doilea rând, la începutul secolului al XX-lea, teatrul spitalicesc și activitatea lui Moreno, Evreinov și Iljine au marcat o nouă atitudine față de relația dintre psihoterapie și teatru, care a oferit o fundație pentru apariția drama-terapiei un secol mai tarziu. În cele din urmă, influențată de abordările experimentale ale teatrului, de apariția și popularizarea teatrului de improvizație, dinamicii grupului, jocului de rol și psihologiei în anii 1960, drama-terapia a apărut ca psihoterapie expresiva în anii 1970.

Astăzi, drama-terapia se practică în întreaga lume și în prezent există programe academice de pregătire în Marea Britanie, Germania, Olanda, Canada, Israel și Statele Unite.

Procese de bază in drama-terapie

Phil Jones a scris în cartea sa Drama ca Terapie, că există nouă procese de bază îndrama-terapie. Acestea includ identificarea proiectivă și distanțarea dramatică. Identificarea proiectivă este procesul prin care o persoană simte sentimentele pe care cealaltă nu le poate accesa. Distanțarea dramatică se referă la modul în care problemele emoționale și psihologice pot fi accesate mai ușor prin metaforă. Clientul are o relație distanțată prin metaforă față de aceste probleme, ceea ce le face mai ușor de tolerat.

Practica drama-terapiei

Domeniul drama-terapiei poate fi oarecum variat în termeni de tehnici și proceduri. Cu toate acestea, există unele tehnici generale. La baza drama-terapiei se află elementele de rol și poveste. Participanții la drama-terapie joaca intr-o piesa de teatru pentru a spune o poveste sau pentru a-și îndeplini rolul, împărtășind astfel o nouă perspectivă asupra personajului și asupra lui înșiși. Un alt element cheie este spațiul sau unde are loc sedinta de drama-terapie.

Alte componente ale drama-terapiei includ ritualul, conflictul, rezistența, spontaneitatea, distanța și catharsisul. Drama terapia are drept scop a aduce la suprafata sentimente și comportamente ale clientilor și îi ajută să învețe cum să gestioneze și să depășească obstacolele cu care se luptă. Prin asumarea unor roluri specifice, clientul poate dobândi o viziune personală și poate să se desprindă de bariere. Deși acest proces poate fi foarte benefic și plin de satisfacții, el poate fi si foarte dificil. Progresele și evoluțiile pot fi încetinite, iar participanții pot fi rezistenți la proces.

Deși drama-terapia se poate aplica individual, se practica de obicei în grupuri sau în cadrul comunității. Grupurile pot implica sute de oameni la un moment dat, dar mai frecvent variază de la șase la zece persoane. Ca formă de psihoterapie, drama-terapia este de obicei in cadrul unui cabinet privat și nu implică spectatori. Excepția de la această regulă este teatrul terapeutic, care îmbină tehnicile de dramă aplicată cu drama-terapia. Teatrul terapeutic implică po piesa de teatru jucata de un grup de persoane in fata unui public selectat, făcându-l oarecum public.